Ţie

Te-am învăţat pe de rost,
te-am memorat cu ochii închişi
după degetul tău de la piciorul drept,
al doilea după degetul mare,
pentru că este mai lung decât restul.
Pentru mine degetul acela
eşti tu -
ieşi în evidenţă, dar numai pentru mine
(ceilalţi n-au habar de existenţa ta).

Nici nu aveam cum să nu te învăţ
şi să nu te recunosc
pentru că tu
ai un ochi în ureche, cu gene cu tot,
daca vrei să mă vezi zâmbind
trebuie să-ţi lipeşti urechea de buzele mele,
mă gâdili cu genele, normal,
şi din cauza asta zâmbesc mereu când mă priveşti
(probabil că şi de-asta mă iubeşti, pentru că îţi zâmbesc mereu).
Tu ai o ureche în palmă
şi trebuie să mă pipăi ca să mă auzi
(ce fericire!)
şi bineînţeles că nu te mulţumeşti
să-mi sorbi cuvintele
(pe care le adori oricum),
tu vrei să-mi auzi bătăile inimii
din nou şi din nou (şi eu vreau să le auzi
de nenumărate ori),
vrei să auzi
cum îmi curge sângele
prin vene,
cum îşi fac intestinele
digestia,
cum trimit ficatul şi pancreasul sucuri
spre stomac,
cum îmi scârţâie genunchii
de la frig…
Şi mai ai tu
un nas în ochi
care mă face să te iubesc şi mai mult
dar căruia, sinceră să fiu, nici eu nu-i înţeleg utilitatea.

Eşti cu totul special pentru că
dorul de tine mi-l găsesc în măsele.
Am măselele pline de dor dimineaţa,
când tu îţi fumezi prima ţigară
care dintotdeauna mi-am dorit să fiu eu.
În suflet nu mai am loc şi pentru dor -
e deja plin cu diverse accesorii pentru suflet
şi oricum e prea ocupat
ca să-i pese de tine,
aşa că dacă vreau să nu dispari cu totul din mine
nu mai pot merge nicicum la dentist -
risc să mi te scoată din măsele,
să mi te astupe ca pe carii
şi în felul acesta
să te uit.