Teoria mea e (sau obişnuia să fie) că dacă fiecare dintre noi lucrează la micro-lumea lui pentru a o face mai bună, universul în general va deveni mai bun prin reunirea mulţimilor de lumi îmbunătăţite. Iar dacă nu merge, măcar lumea ta nu mai e aşa nasoală, deci tot ai câştigat ceva. So stop bitching and start loving.
...da, ştiu, sunt flower power and all that, tree hugging hippie sau cum m-aş mai putea numi, dar ce altceva poţi să faci decât să iubeşti ca prostul nişte oameni care au potenţialul de a da iubirea mai departe? Sau şi pe cei care nu, doar aşa, ca să te gâdili singur că uite ce om bun eşti. La unii merge, se declanşează sentimentul ăla warm and fuzzy şi pe urmă fac şi nişte copii sperând să-l permanentizeze sau, în cazurile cele mai disperate, să-l reaprindă.
Mecanismul e simplu: dragostea tâmpeşte, când eşti tâmpit - eşti fericit. Deci dacă nu-ţi convine viaţa ta şi/sau lumea în care trăieşti şi nu merge nimic altceva, îndrăgosteşte-te, apucă-te să salvezi balena albastră de Dunăre sau fă un copil şi pişă-te curcubeu pe toţi nefericiţii care nu au descoperit încă panaceul.
Pace deci!
[NA: nu pretind că ce am scris mai sus are vreo logică. dacă aveţi chef de dispute filozofice sau dialectice, this is not the place for them. dacă aveţi vreun rant al vostru însă, that's what comments to this journal are for.]
PS: încă mai vreau un prieten de citit
Oameni frumoşi:

când nu oboseşti niciodată iubind şi crezând

emisfera nordică

un pui visător de pinguin

încă un pui visător de pinguin

cu părul roşu

fratele pierdut în ceţuri

bucurie mică

incompatibil, inexplicabil şi drag (ca să vezi!)

culmea


aequitas & veritas

...şi minunaţi scriitori de poeziuri:

cuvinte dragi

Auzi, Alexandru, mama ta ştie ce faci?

uşile visează verde înainte să moară

la fel de culmea

Cluburi:

+

+

+

+

PLUS
O iniţiativă foarte faină

~
REVISTAngsty 